Când lucrezi într-un proiect ce își propune să sprijine tinerii ieșiți din centrele de plasament să se integreze în societate, măsura succesului o afli peste ani. Când ies din proiectul ”Absolvent”, desfășurat de Fundația COTE an de an, din 1996, tinerii au un loc de muncă și un loc unde să stea. Dar, e greu să prevezi cât timp va dura această situație și dacă ei se vor descurca pe termen lung. Tu, asistent social sau psiholog poți doar să te asiguri că ai făcut tot ce ține de tine și să speri că semințele plantate prin munca ta si celorlalți membri ai echipei vor găsi teren mănos, vor avea condiții favorabile să rodească. Uneori afli că un tânăr a ajuns pe stradă, alteori că a plecat din țară, sau că încă se zbate în grija zilei de mâine. Alteori afli că un tânăr despre care știai că e bine, a luat-o pe căi greșite și tot ce a construit s-a dus de râpă.
Câteodată primești semne de mulțumire și recunoștință de la un tânăr sau altul, care te caută doar pentru ați transmite că e bine și că ”Absolvent” sau alt proiect al fundației i-a fost de mare ajutor.
Alteori afli întâmplător vești neașteptate despre tineri despre care aproape că ai uitat.
”Ce faceți doamnă?” am auzit în timp ce urcam într-un autobuz, într-o seară. Cu soarele în ochi și cu gândul la altele, am fost tentată să ignor întrebarea, considerând ca nu-mi este adresată. Dar, când s-a repetat, de data asta cu numele meu, am ridicat ochii spre direcția de unde venea vocea. Era șoferul autobuzului, un tânăr bine făcut, în pantaloni și cămașă în carouri, prins de soare peste culoarea măslinie de la natură, cu ochelari de vedere. Am recunoscut ochii mari, cu privirea jucăușă și zâmbetul smecher, rămase la fel ca atunci când l-am cunoscut, în 2006.
”Sorin, mă bucur să te văd. Ce faci? ” ”Muncesc, sunt însurat, am doi copii. Sunt bine” Mi-a răspuns repede, mândru și dornic să mă pună la curent cu reușitele lui. ”Lucrezi demult șofer, pe traseul ăsta? ” ”De o lună jumătate. Am fost la o firmă de autocare”. ”Cum de te-ai mutat? Presupun că acolo câștigai mai bine”. ”Ei, mi-a spus nevasta, ori firma ori eu. Nu era bine, îmi vedeam copilul doar noaptea. La un moment dat alegi ce e mai important. Familia. Eu vreau să-mi văd copilul cum merge, să nu pierd primele cuvinte…”
Călătoria mea se apropia de sfârșit. Sorin știa și a ținut să-mi mai spună ceva:
”Să știți că mi-a prins foarte bine perioada cât am stat în proiect. Atunci am învățat să economisesc bani. Andreea a fost singurul asistent social de care mi-a plăcut. Intra la noi în apartament ca o soră, ne asculta, dar când era cazul ne spunea clar: «Aici aveți drepturi dar și obligații. Uitați de obligații, nu va primiți…drepturile.»”
”Absolvent” este un proiect greu și pentru un asistent social cu experiență. Dar, Andreea Nechita, proaspăt absolventă a facultății de asistentă socială, de vârstă apropiată cu tinerii ei beneficiari a găsit modul potrivit de a-i aborda. Cu curaj și dorința de a lăsa o amprentă pozitivă în viața lor. ”A fost prima mea generație de tineri și a rămas generația mea de suflet. Iar de Sorin îmi amintesc ca de un băiat serios, dornic să facă ceva cu viața lui, dar care se crampona de obstacole și renunța cam ușor. Cam ca toți tinerii aflați în aceeași situație. Doar că el era ambiționat, mai mult decât alți colegi de ai lui, de dorința de a-și depăși condiția. Și, cu încurajări, revenea și o lua de la capăt.”
Sorin – un tânăr care a trecut prin proiectul Absolvent cu aproape 10 ani în urmă. Atunci, un băiat care își căuta drumul, cu încredere, optimism și cu umor, dar și cu o lipsă de maturitate care atrăgea conflicte cu ceilalți sau decizii pripite. Cu o soartă similară cu a multor tineri crescuți în centrele de plasament – abandonat la naștere, fără să fi simțit dragostea familiei, de care n-a știut nimic multă vreme. Părea că nu prea știe ce vrea și a schimbat câteva locuri de muncă în domeniul construcțiilor. Dar, s-a dovedit foarte determinat în planul lui de a face școala de șoferi. Azi, șofer profesionist, căsătorit, tatăl unui copil de 1 an jumătate și în așteptarea celui de al doilea. Serios, responsabil, cu viața așezată în spiritul unei valori care pare că îi ghidează alegerile – familia sa.
Sunt mulți tineri despre care știm că au lucrează și se descurcă, cât pot de bine cu viața lor.
De ce e Sorin special? Pentru că a reușit ceea ce foarte puțini tineri din centrele de plasament reușesc să-și întemeieze o familie armonioasă. O familie pe care pare că și-a construit-o, probabil, după imaginea celei de care el nu a avut parte, dar pe care și-a dorit-o din tot sufletul.
O întâlnire care m-a făcut să zâmbesc și mi-a confirmat că proiectul Absolvent te învață să nu semeni gândindu-te la vremea culesului, căci roadele se văd peste ani.
Sursa: VOCEA ONG – aug 2015